Diana are nevoie de noi!

Nu mi-a trecut nicio clipa prin minte, atunci cand am cunoscut-o pe Diana la preselectia pentru emisiunea „O-LA-LA” ca in spatele zambetului ei, al veseliei debordante, se poate ascunde o drama. Am facut atunci schimb de numere de telefon. Ne tot intrebam, si eu si ea, care a fost rostul faptului ca am ajuns la acea emisiune.
Am inteles abia astazi de ce… Pentru ca TREBUIA sa ne intalnim.

In 2005, Diana a fost diagnosticata cu boala Crohn, o afectiune inflamatorie intestinala, care determina inflamatia si ulceratia tractului digestiv. Ea afecteaza straturile profunde ale tubului digestiv, cauzand ulceratii la acest nivel. Poate afecta orice portiune a tubului digestiv, insa are predilectie pentru partea terminala a intestinul subtire (ileon) si intestinul gros (colon).
In urma tratamentului pe care l-a urmat, au aparut semne de ameliorare,insa boala evolueaza total imprevizibil. Medicatia nefiind eficienta, boala nu se poate trata decat chirurgical, insa interventia chirurgicala consta in extirparea portiunii intestinale afectate, pastrand pe loc cat mai mult din intestinul sanatos, pentru mentinerea unei functii de digestie si absorbtie normale. Din nefericire, boala Crohn recidiveaza postoperator in regiunile intestinale anterior sanatoase, fiind necesare noi interventii chirurgicale.
Astfel, singura sansa ca Diana sa se vindece este doar un transplant de celule stem, in Israel, insa operatia este extrem de costisitoare, peste 100 000 de euro, neincluzand tratamentul pre-operator (chimioterapie si tratament cu imunosupresoare) sau cel post-operator.
Diana si-a deschis doua conturi, in lei si in euro, pe numele ei [Diana Borboly] si este recunoscatoare pentru orice donatie, indiferent cat este de mica sau de mare :

RON: RO 45 RNCB 00 81 00 96 86 13 00 01
EURO: RO 92 RNCB 02 93 00 96 86 13 00 01

Sucursala BCR Covasna, Romania, str Libertatii 18 Bl. 7 Sc. A-B
De asemenea, confectioneaza bijuterii handmade pe care le vinde, iar banii sunt stransi pentru transplant. Cine doreste sa le vada ii poate accesa blogul: http://elena-bijuterii.blogspot.com sau http://dianaborboly.blogspot.com
Cine doreste sa o contacteze, o poate face la adresa de mail : cohavit88@yahoo.com
In continuare, iata-i povestea :
„E dimineata…soarele iti atinge usor obrazul dar nu poti iesi pentru a-i zambi…pasarelele canta sub fereastra ta dar nu le poti vorbi…ai pasit intr-o noua zi si ai senzatia ca retraiesti acelasi cosmar…
Iti servesti micul dejun, te imbraci si pleci…cate chipuri sunt pe strada…si cate povesti stau ascunse in spatele lor…cate vise, sperante, iluzii…treci ca o umbra printre ele…nimeni nu stie ce se ascunde in spatele chipului tau…
Gandurile te poarta spre trecut, spre copilarie…spre cea mai frumoasa si mai fericita copilarie…ti-o amintesti cu bucurie pe bunica, cea care te-a crescut si care si-ar da viata pentru tine, pe bunicul care te aducea zilnic de la scoala pe bicicleta lui, pe mama care iti spunea cate o poveste in fiecare seara si pe unchiul care te impingea spre toti brazii din parc si care iti e ca un frate…
Apropiindu-ne de adolescenta, parca cu fiecare zi care trece, fericirea se risipeste ca un parfum…putin cate putin, strop cu strop. Intervalul de timp 2001-2005 a fost un cosmar pentru mine. Viata mea se scurgea astfel: o saptamana acasa, doua la spital, apoi iar una acasa, doua la spital…mi s-au pus tot felul de diagnosticuri, de la dezinterie la rectocolita ulcero-hemoragica. Insa familia, colegii si prietenii mi-au fost mereu alaturi, m-au sprijinit si m-au ajutat…
In 2005 eram foarte aproape de punctul de a ma alatura ingerilor…dar probabil Dumnezeu a considerat ca era prea repede…tot ce imi amintesc legat de acea perioada este faptul ca aratam ca un mort viu: eram alba ca varul, extrem de slaba (slabisem 10 kg in doar o saptamana), iar analizele de sange erau sub orice critica: hemoglobina 6, Ca, Fe si Mg sub 5…
M-am internat la Institutul Clinic Fundeni la sectia Gastroenterologie. Medicii erau uimiti de faptul ca inca mai traiam…Au urmat o serie de analize si investigatii foarte neplacute pentru un om bolnav, fara putere…endoscopii, rectoscopii, colonoscopii, irigografii, tomograf si RMN… si analize de sange din doua in doua zile…Mama venise atunci in tara pentru a fi alaturi de mine. Era pregatita pentru ce e mai rau. Imi cumparase tratament perfuzabil in valoare de 10 milioane lei vechi…nu puteam manca, nu puteam bea…aveam perfuzii la ambele maini non-stop.
Familia suferea enorm. Imi parea nespus de rau pentru toata suferinta ce le-o provocam. La Fundeni am fost diagnosticata cu boala Crohn. Este o boala cronica, se crede ca ar avea substrat genetic, ce apare cand sistemul imunitar pierde toleranta pentru flora intestinala saprofita din colonul pacientului, ducand la instalarea unui raspuns inflamator anormal. Consecinta acestui atac al sistemului imunitar este aparitia ulceratiilor la nivelul intestinului terminal si colonului. Boala evolueaza imprevzibil, de cele mai multe ori catre agravare, de-a lungul vietii pacientului. Am primit tratament medicamentos (Imuran, Salazopirina, Prednison) si regim alimentar destul de sever: fara fructe sau legume crude, fara sare, totul fiert. Ajunsesem intr-un punct in care imi cadea foarte mult parul, nu dormeam noptile, aveam dureri abdominale ingrozitoare si dureri articulare la fel…efectiv simteam ca mi se sfarama toate oasele…
In 2006 imi aparusera complicatii ale bolii: o stenoza (ingustare) a colonului, la nivelul unghiului hepatic si doua pyoderma gangrenosum (ulceratii deschise, dureroase, localizate la nivelul pielii). Medicul meu se gandise sa ma opereze de stenoza. Nu am fost de acord deoarece intalnisem cazuri in care pacientilor li se extirpase portiunea de colon afectata si boala reaparuse pe portiunea sanatoasa a colonului. Am avut insa norocul de a intalni un inger care m-a ajutat foarte mult. Asa am aflat de un nou tratament pentru boala mea: Remicade. Substanta activa din acesta, infliximabul, este un anticorp monoclonal uman-murin.La inceput, mi s-a spus ca ar trebui sa platesc acest Remicade. Eu aveam nevoie de 3 flacoane iar un flacon costa 3000 euro. M-a ajutat insa Dumnezeu si nu a mai fost necesar sa platesc. Oricum nu aveam atatia bani. Pana in prezent mergeam la Fundeni din doua in doua luni pentru a primi acest tratament. Ma simteam bine in urma efectuarii lui..nu mai aveam nici dureri articulare, nici hemoragie.Incepusem sa imi reiau viata putin cate putin…credeam ca acest Remicade este o minune si ma va vindeca definitiv…din pacate nu a fost asa. Se pare ca nici acesta nu mai este eficient…Acum mi s-a oprit viata in loc iar…si eu m-am oprit o data cu ea…
Urmatoarea mutare pe care ar trebui sa o fac in acest sah pe care il joc cu boala ar fi, din cate am inteles, un transplant de celule stem. Pentru boala mea, acesta se face in SUA, Spania, Italia si Israel. Un astfel de transplant depaseste suma de 100.000 euro. Este o suma fabuloasa pe care eu si familia mea nu o putem strange nici in 10 vieti…
Imi doresc atat de mult sa dispara norii de pe cerul meu si sa reapara Soarele…vreau atat de mult sa ma fac bine…am atatea lucruri de facut in acesta viata si pe care nu le pot face…sunt legata de maini si de picioare…Mi-ar fi placut atat de mult sa pot alerga prin parc, sa ies cu colegii, sa pot petrece un Craciun sau un Paste in care sa fiu sanatoasa…bucurie mai mare pentru familia mea nu ar exista. Incepusem facultatea de medicina insa boala nu mi-a dat voie sa o termin…a trebuit sa imi intrerup studiile…ce minunat trebuie sa fie sa fii sanatos…
Am sperat sa nu mai trec vreodata prin ce am trecut in august 2005. M-am inselat amarnic insa…Din pacate istoria s-a repetat in decembrie 2009. Aceeasi poveste, acelasi chin…Aveam iar peste 20 scaune diareice pe zi si pe noapte, nu dormeam deloc, nu mancam si nu beam nimic. Si nu exagerez cand spun NIMIC. Am ajuns de urgenta la Spitalul Fundeni, unde am fost pusa imediat in perfuzii. Aveam perfuzii la ambele maini, non-stop. Se termina una, se punea o alta. Am primit tratament “la greu”, antibiotice, proteine, vitamine, Kabiven si portii de sange. Craciunul si Revelionul le-am prins sau m-au prins ele pe mine acolo, in spital. Au fost primele sarbatori de iarna pe care le-am petrecut departe de casa si de bunici, de sarmalute si de bradul impodobit. Important a fost faptul ca in tot acest timp mama a fost alaturi de mine si a contat enorm. Nu stiu ce m-as fi facut fara ea. Clipele petrecute in spital m-au facut sa ma reintorc la credinta, la Dumnezeu. Este o lectie pe care ar fi trebuit sa o invat de mult, si pe care ar trebui sa o stim cu totii: Domnul este singurul care ne poate salva si care poate face minuni. Totul este sa credem.
O alta zi din viata mea a trecut…viata poate ca nu e intotdeauna asa cum am visat-o dar trebuie sa avem curaj si vointa, sa luptam pentru a invinge si…cand ne vine sa plangem, sa ne amintim de clipele in care zambeam…cand simtim ca viata nu mai are nici un rost, sa ne gandim la cei care mai au doar o zi de trait iar cand simtim ca vrem sa murim, sa ne gandim ca altii ar da orice ca sa traiasca…eu sunt Diana…o fata de 21 de ani care lupta cu boala si cu viata…acesta este un capitol trist, neincheiat, din viata mea…sper sa ii gasesc un happy end…”

Anunțuri

A murit prietena mea, Dorina

Habar n-am ce sa scriu… si cum sa scriu. Cu ceva timp in urma, am ajutat-o pe Dorina sa vina in tara din Irlanda, unde un sot infernal de gelos o batea crunt si din cauza careia se imbolnavise. Atunci am cautat sa-i protejez identitatea, dar povestea scrisa aici:https://suchardine.wordpress.com/2009/11/05/violenta-domestica-sau-cand-bataia-ucide-iubirea/ este de fapt, povestea ei.
Revenise in tara, dar dorul de copilul ei o sufoca. Mereu ii spuneam sa intenteze actiune de divort si sa-si ia copilul inapoi. Pana la urma dorul de copil a doborat-o.
Ieri m-a sunat Mihai, baiatul ei si mi-a spus: „eu nu mai am mamica. Mamica mea a murit saptamana trecuta si v-am sunat fiindca stiu ca ati ajutat-o foarte mult si tinea mult la dumneavoastra”…
Nu stiu ce sa spun…
Sunt incapabila…
Ma simt vinovata intr-un fel ca am adus-o de acolo… Poate dorul de copilul ei a ucis-o, poate presiunea psihica pe care sotul ei o exercita continuu asupra ei, chiar si prin telefon…
Cert este un singur lucru: Dorina, prietena mea, si-a gasit acum linistea si pacea, dupa o viata amara si chinuita.
Acum esti langa Laura Stoica, draga mea, cea pe care o iubeai atat.
Acum ai si tu steaua ta!
Dormi in pace, sufletel chinuit!

Miruna are linii de Teledon

Despre Miruna am scris mai demult. Poate va amintiti de ea: o fetita vesela, frumoasa si desteapta care are Talasemie Majora si care are nevoie de 150.000 de euro pentru a pleca la Roma, in Italia. Pana acum, Miruna a strans 40.000 de euro. Cu ajutorul nostru, Miruna poate sa stranga toata suma de care are nevoie.
Mamica ei a putut sa redeschida liniile de teledon.
Daca vreti si puteti sa ajutati…
– Teledon la Romtelecom, în perioada 15 martie – 15 iunie 2010
0900 900 580 – pentru 3 euro/apel
0900 900 582 – pentru 5 euro/apel
0900 900 584 – pentru 10 euro/apel
– BRD – Sucursala Ploieşti
RON: RO 57 BRDE 300 SV 0775 4833 000
EURO: RO 80 BRDE 300 SV 3210 2343 000
CAD: RO 80 BRDE 300 SV 6195 7973 000
Cod SWIFT: BRDEROBU
Titular: Enache Elena Amalia
– Asociaţia „IME” (Ioana Miruna Enache)
CIF: 25604410
Domiciliul fiscal: Judeţul Prahova, oraş Băicoi, Str. Baicului nr. 16
Cont la BRD – Sucursala Băicoi: RON: RO 61 BRDE 300 SV 5595 2113 000
Titular cont: Asociaţia IME.
Telefon: 0723 577 328
E-mail: mirunica_e@yahoo.com, amalia_2607@yahoo.com

Iustin, baietelul bolnav de cancer


Povestea lui Iustin este asemanatoare cu a altor cativa mii de copii din tara noastra, care sufera de cancer. Si fiecare din ei merita o sansa la viata.
Cititi mai jos povestea lui Iustin si ajutati, daca puteti!

Ma numesc Iustin Constantin Ivanuta. Am 4 anisori si jumatate si sunt din Suceava. Soarta nu a fost prea blanda cu mine si m-a pus sa lupt cu cancerul – NEUROBLASTOM ABDOMINAL STD.III. – de cand aveam 1 an si 3 luni.
Puteti citi AICI ce este neuroblastomul si cum l-a afectat concret pe Iustin.
Dupa ce in Romania s-a facut tot ce a fost posibil, am aflat ca se mai poate face tratament in cazul meu doar in strainatate la Institutul de Cancerologie “GUSTAVE ROUSSY” din Franta.
Pentru aceasta am nevoie de ajutorul din partea tuturor oamenilor cu suflet mare deoarece pentru tratament ni se cere o suma imensa: 150.000 EURO.
Sta in puterea ta sa ma ajuti sa ma fac bine. Poti dona in conturile deschise sau poti spune povestea mea si altor oameni cu inimi deschise. Iti multumesc.

Istoricul meu medical:

Acum 4 ani, pe data de 22.06.2006, Iustin a efectuat un examen ecografic in urma caruia i s-au descoperit multiple formatiuni nodulare. Pe data de 23.06.2006 a fost internat la Sp. Clinic de Urgenta pentru Copii „SF.MARIA”din IASI unde a fost diagnosticat cu NEUROBLASTOM ABDOMINAL STD.III cu histologie nefavorabila SHIMADA.
Imediat a inceput tratamentul cu chimioterapie care a durat 2 ani. Pe data de 13.05.2008 s-a refacut examenul tomograf care a relevat o formatiune tumorala in forma de potcoava cu dimensiuni aproximative de 2,9/6,5/8,5cm.
Nici nu s-a pus problema unei operatii deoarece tumora era placata pe aorta ingloband pe alocuri calibrul trunchiului celiac arterei mezenterice superioare si pachetului vascular renal stang.
Singurul lucru care s-a putut face pentru Iustin a fost sa i se mai administreze inca un tratament cu chimioterapie care a mai durat aproximativ 4 luni. Dupa ce a mai terminat si acest tratament, a ramas ca Iustin sa faca o pauza de cel putin un an, cu conditia sa mearga la control o data pe luna.
Am creat o pagina speciala in care puteti consulta o serie de documente medicale care certifica afectiunea de care sufera Iustin.

Cont in lei: : RO89BRDE340SV15883043400
– titular Ivanuta Maria Laurentia

Cont in euro: RO13BRDE340SV27712743400
– titular Ivanuta Florin Ciprian

La orice sucursala BRD

Puteti ajuta in mai multe moduri. Vizitati site-ul lui Iustin: http://www.iustinivanuta.com

Oxigen pentru David

Cu putin timp in urma, am primit scrisoarea unei mame disperate. Mamica lui David, frumuselul din poza. Cititi-i scrisoarea, si daca puteti, haideti sa-l ajutam! Chiar si mediatizand cazul, tot ajutor se cheama!

Dragi OAMENI,

Acesta este un strigat de ajutor. Va rog sa-l ascultati si sa ne ajutati cu mediatizarea cazului nostru. Cunosc, vad si traiesc zilnic dramele altor parinti cu copii poate mult mai grav bolnavi decat al meu si desi poate pentru voi cazul nostru nu este cu nimic mai special decat al altora, va rog din suflet sa ne ajutati.

Numele meu este Teodorescu Valentina, am 30 ani, locuiesc in Timisoara si sunt mama lui David.
David s-a nascut pe 9 iunie 2007. Pe toata durata sarcinii am fost urmarita de un medic ginecolog prin controale lunare, am efectuat toate analizele care mi-au fost recomandate si mereu mi s-a spus ca totul este in regula.

Din pacate nici pana in ziua de azi nu stiu sigur cand, de ce si cum s-a intamplat, dar David a facut o hemoragie cerebrala la nastere, despre care am aflat doar dupa 3 zile cand m-am plans ca ceva se intampla cu copilul meu si medicul in sfarsit m-a ascultat. Desi initial mi s-a spus ca urmarile nu vor fi grave, nici in ziua de azi David nu merge, nu vorbeste, nu vede bine… si in curand va implini 3 anisori. E primul si singurul nostru copil si ne doare sufletul sa-l vedem asa. Tocmai din acest motiv pana in prezent am facut tot posibilul sa-l facem bine. Am avut rezultate… mici si cu multa munca si mult efort din partea noastra dar mai ales a lui David. Dar am invatat sa avem rabdare.

Am avut incredere in ce mi-a zis medicul in maternitate, dar cand David avea 5 luni am inceput sa-mi pun primele intrebari, pentru ca observam din ce in ce mai tare ca puiutul meu nu face lucruri pe care alti copilasi de varsta lui le faceau. De atunci, pe rand, au inceput analizele, testele, investigatiile, controalele, internarile in spital, internarile in centrele de recuperare medicala, sedintele de terapie Vojta. E greu… sa-ti vezi copilul asa dar si mai greu sa auzi unii medici spunand ca nu va fi niciodata un copil normal.

In urma tuturor investigatiilor efectuate de-a lungul timpului avem urmatoarele concluzii: „paralizie cerebrala hipotona. encefalomalacie multichistica. retard neuromotor moderat sever. strabism convergent. leziuni sechelare gliotic-atrofice parieto occipitale biemisferice, nespecifice patogenic”. Pentru ca la nastere David a suferit si de lipsa oxigenului, acest lucru a lasat amprente adanci. In creierul lui, in sufletelul lui atat de mic si nevinovat… Acum suferinta lui se numeste, pe intelesul tuturor, paralizie cerebrala asociata cu epilepsie. In plus, hemoragia cerebrala a lasat chisturi ce deocamdata nu pot fi inlaturate.

Cel mai trist este ca toate acestea ar fi putut fi evitate daca David ar fi fost pus la oxigen imediat dupa nastere si nu la 3 zile. Daca medicii si-ar fi dat mai mult interesul…

De curand am aflat de o metoda de recuperare care se pare ca da rezultate foarte bune la persoanele cu probleme de genul acesta, medicina hiperbara. Exista un singur centru de acest gen, in Constanta (www.medicinahiperbara.ro). Desi este foarte costisitor si depaseste cu mult posibilitatile noastre materiale stiu ca David va ajunge intr-o zi acolo.

Pentru ca ne-au fost recomandate 2 sesiuni in cursul unui an, fiecare a cate 15 de sedinte (costul unei sedinte este de 400 ron), dupa un calcul aproximativ ne-am dat seama ca avem nevoie de aproximativ 4.000 euro (in aceasta suma intra costul tratamentului, transportul si cazarea noastra in Constanta pentru minim 30 de zile).

Asadar, NE PUNEM SPERANTA IN VOI, OAMENII DE BINE! Stiu ca vom reusi sa adunam suma necesara pana in august, cand David ar trebui sa ajunga la primele sedinte de hiperbara (in septembrie avem programare la Zalau, unde am mai fost cu bilet de trimitere, si medicii ne-au spus ca este recomandabil ca cele doua variante de tratament sa fie una dupa alta). Si stiu ca nu facem acest lucru degeaba.

DACA AVETI DORINTA SI PUTEREA SA NE SPRIJINITI PENTRU A CONTRIBUI LA TRATAMENTUL LUI DAVID, DOAR DUMNEZEU VA POATE RASPLATI…..

Va multumim!

http://www.davidteodorescu.blogspot.com

Ron: RO90BPOS36607055170RON01

Euro: RO25BPOS36607055170EUR01

deschise la BANCPOST Timisoara

SWIFT BPOSROBU

Titular: Teodorescu Valentina (mama)

Tel. 0767 795 972

Sansa Iulianei se numeste China

Iuliana Sandu are 22 ani si o viata intreaga inainte, cu o singura conditie: sa faca un transplant de celule stem, care ar putea-o ajuta sa-si invinga boala cumpplita: maladia Charcot Marie Tooth.
Iuliana nu-si poate folosi decat mainile. Tatal ei a decedat in urma cu 3 ani si singurul ei ajutor este ajutorul de 540 lei, suma din care nu are posibilitatea sa stranga cei 32.000 de euro necesari interventiei.
Cu ajutorul primariei din Oltenita, jud. Calarasi si cu ajutorul ziaristilor de la Kanal D, care au mediatizat cazul, Iuliana a reusit sa stranga pana acum 15.000 lei, adica aproximativ 3500 de euro.
Haideti sa-i intindem impreuna o mana!
Daca vreti si puteti sa ajutati, o puteti face in conturile:
SANDU IULIANA NR.0724120910
RON RO 78 PIRB 1201355940001000
EURO RO 44 PIRB 1201355940002000
la orice filiala Piraeus Bank