L-am cunoscut pe Lucian in acest week-end. Vorbesc cu mama lui de foarte mult timp la telefon insa de-abia ieri am reusit sa-mi fac timp sa ajung la sectia de oncologie-pediatrica a spitalului Marie Curie din Bucuresti. Am mai avut o experienta de acest gen in luna decembrie a anului trecut cand am mers la Institutul Oncologic Fundeni de Sf. Nicolae. Este o experienta pe care n-o recomand oamenilor sensibili.
Pe holurile sectiei de oncologie Marie Curie erau o multime de copii. Toti aveau branule in manutze sau picioruse si fara par in cap. Toti luptau cu o boli cumplite: cancer, leucemie, tumori… Toti se bucurau de viata insa, ca niste copii normali. Cand am intrat eu, erau stransi in jurul unui joc nou pe care-l testau, extrem de curiosi. Lucian dormea. Are 3 ani dar este deja un Om Mare. Pentru ca Lucian stie ce are: leucemie. O boala cumplita care-i stoarce toate fortele din trupusorul lui mic. Pentru ca forma lui Lucian este coticorezistenta adica rezistenta la tratament. Este un copil frumos si destept din Galati. Un copil care ar avea toate sansele sa se bucure de viata daca aceasta viata nu ar avea un pret: 150.000 de euro au spus medicii din Romania. Atat costa dreptul la sanatate, bucurie, fericire… Acesta e pretul sansei lui. Acesti bani si maduva pe care fratiorul lui de 8 ani, Marius, i-o cedeaza bucuros (pentru ca sunt compatibili 100%) numai pentru ca Lucian sa vina acasa si sa se joace din nou cu el. Lucian a si uitat cum este acasa, la Galati. Pentru el „ACASA” este rezerva de la Marie Curie. Cand se plictiseste pe coridor o ia pe mami de mana, o priveste cu ochi senini si-i spune:”Mami, hai acasa”. Si atunci, mami il ia de manuta si se intorc in rezerva. Au venit la Marie Curie in luna ianuarie a acestui an. De Revelion, chiar in noaptea Anului Nou, Gabriela Munteanu, mama lui Lucian a primit cumplita veste a diagnosticului. De atunci, Craciunul si Anul Nou au imbracat haina sumbra si in sufletul Gabrielei Munteanu si-au anihilat semnificatia. De atunci, lupta cu disperare in fiecare zi pentru ca Lucian sa plece la o clinica din strainatate unde se poate face un transplant de maduva pentru Lucian. De cand sunt ei internati, 17 copii, prieteni de joaca cu Lucian s-au transformat in ingeri si au plecat la Doamne-Doamne. Intr-o zi, cand Teodora, o fetita superba, cu parul lung si carliontat si gene lungi, colega lui de rezerva, nu a mai putut lupta cu boala, Lucian i-a spus mamei sale: „Mami, Teodora s-a facut inger. Eu cand ma fac inger?”. Si sufletul mamei s-a strans de disperare. Pentru copiii internati la Marie Curie aceasta este normalitatea. Sunt multi, care de cand s-au nascut nu cunosc o alta viata decat cea traita prin saloane de spital. De aceea nici nu constientizeaza prea bine drama pe care o traiesc. Pentru noi, cei pentru care exista VIATA de dincolo de gardul spitalului, ni se umplu ochii de lacrimi la gandul ca exista si o alta dimensiune a vietii.
La ora la care scriu aceste randuri am aflat ca s-a stins din viata Denisa, fetita Laviniei Milosevici, multipla noastra campioana la gimnastica. Lavinia a devenit asadar mama de inger…
Lupt cu disperare sa salvez alte vieti. Ma doare sufletul pentru fiecare copil bolnav pentru ca inteleg ce inseamna sa fii mama de inger.
Nu mai pot sa scriu. Ma ineaca lacrimile. Va las conturile pentru Lucian… si cateva poze… Revin. Va imbratisez cu mult drag.
Conturile la care se pot face donatii pentru Lucian sunt:
in lei: RO53BTRL04301201L94684XX
in euro: RO28BTRL04304201L94684XX
in dolari: RO77BTRL04302201L94684XX
Suchardine's Weblog 